De ce e Groupon tzeapa?

Imi place orice are motor, scoate zgomot, si se misca.

Cand am vazut oferta de pe groupon, pocketbike la Karting Grand Arena, mi-am zis ca trebuie sa o incerc. Am luat pentru doua persoane.

Ce a iesit?

Maramures

Cu ocazia concursului organizat de Haotik: Aventura la munte.

Mi-am adus aminte de Maramures, mai exact de o anumita intamplare din Maramures.

Mai jos, asa cum apare in comentariul prezent pe site.

De ce sunt biciclistii idioti?

3100 rot/min. Ii dai a III-a. Muzica curge frumos din difuzoare. E frumos. Auzi estompat sunetul orasului, exact atat cat trebuie. Iti aduci aminte momentele frumoase petrecute in acest oras.

FRÂÂÂÂÂNĂĂĂĂĂĂĂĂĂ!

Un tip imbracat in culorile unui papagal bine transpirat cu hainele lipite de corp, ti-a taiat calea. Are pe cap o casca, care il face sa se poarte ciudat. Crede ca are prioritate oriunde, si nu e nevoie sa se uite macar  inapoi. Pare ca te injura, oricum iti face mai mult morala decat o bunicuta cu probleme la mansarda ce nu si-a luat medicamentele.

Te-intrebi: Oare e idiot?
Nu-i nimic iti spui, nu e cazul sa ma enervez. O sa merg in parc.



Cativa adolescenti incing o miuta ad-hoc cu o sticla de plastic. Sunt cam galagiosi, dar nu fac nici un  rau. Poate vor incepe sa faca miscare de acum incolo.
Un biciclist se apropie rapid. Se previn intre ei. Dar sticla ajunge in calea biciclistului care croseta printre ei, grabindu-se catre nicaieri.

Prima propozitie:"Va sparg mingea".

Pista de biciclete e departe, iar raspunsul lui e halucinat.
 "Oare e idiot?"


Iar genul asta de comportament, de tip sunt biciclist deci am dreptate, se tot repeta.

Deranjant prin atitudinea fata de de ceilalti, acest tip de biciclist nu are o marca preferata de biciclete, sau o anumita vestimentatie. Ci doar o lipsa de intelegere, de respect pentru ceilalti. Se considera un mic duce, un reprezentant al speciei verzi. Un ecologist. Ceea ce ii confera drepturi. Multe.

In goana sa, in loc sa ciupeasca putin frana, prefera sa urle la pieton sa se dea la o parte mai repede.
Cand umbla prin parcuri, este asemenea unui vultur ce se deplaseaza silentios, feroce, gata sa atace orice greseala considerata impardonabila in grupul de biciclisti care se cred pro.


Nu stiu exact mecanismul aparitiei unui astfel de biciclist, insa intotdeauna mi s-au parut amuzante infumurarea cu care te intampina. De obicei, un novice, ce a cheltuit multi bani pe niste scule care nu le foloseste nici macar la jumatate din potential. Si care in loc sa se bucure de placerea de a pedala, e stresat de urmatorul upgrade important al bicicletei.





Si eu sunt biciclist la randul meu. Care a facut destule prostii in sa. Insa care stie ca, o mana ridicata si un cap plecat, pot sa faca claxoanele sa se opreasca. Priveste cu ingaduinta greselile pietonilor, si incearca sa anticipeze. Un biciclist, care stie ca, din cand in cand, chiar si dupa atata timp, se mai regaseste macar un pic in  categoria mai sus amintita.

Robotei

Nu pot sa nu observ cum oamenii luati ca masa, pot fi redusi la niste mici robotei. Individual, parca isi depasesc conditia. Cel putin asa pare, pentru ca e probabil e doar o iluzie, alimentata de dorinta, de a nu ne auto-intitula robotei.

Trec printr-o lipsa de motivatie, pentru orice. Constrangerile de orice fel, ma fac sa ma retrag mai mult, in loc sa le infrunt. Am o atitudine nepotrivita pentru jungla de afara. Pentru ca in final, tot o jungla este. Civilizata, manierata, spalata, insa esenta e aceeasi, jungla. Nu jungla ma deranjeaza, jungla e misto. Nu cred ca exista om, care nu se bucura pentru foloase obtinute usor, pentru scurtaturi, pentru beneficiile unei pozitii dominante. Doar ca momentan, nu ma bucur, de acele foloase, deci simt o oarecare tristete.

Mediul puternic concurential a dus la obtinerea unor animale si specii superioare. Proces in care, neadaptatii au pierdut. De multe ori, tot.


Dilema mea, sunt oare altfel? Pentru ca incerc sa-mi fac o imagine mai ampla asupra sistemului. Caut cumva recunostinta din partea oamenilor? Apreciere? Beneficii? Ce vreau de fapt? Ce imi lipseste? Am ceva in plus? Pentru ca multi din jurul meu, au tinte clare, obiective bine definite, destinatii catre care merg apasat. Nu cumva, vorba ecleziastului: "Totul este desertaciune."

Am scris cateva randuri, si deja o vaga bucurie imi umple sufletul. Imi aduce aminte de bucuria lucrului facut. Mereu simt acea bucurie. Umbrita insa mai tarziu de constientizarea marimii minuscule a acestuia. Un zoom out rapid, si intregul cartier nu reprezinta decat un punct pe panza Europei. In Univers?! ......



Uneori imi amintesc cum priveam catre studenti. Cu cata admiratie. Ma uit acum la mine. Si un dezgust ma cuprinde. De ipocrizia tuturor. Inclusiv a mea.

Setea mea de cunoastere exista. Dar nedirectionata, facila, si universala. O naluca. In a carei prada cad constant. Simt ca nu alerg suficient de repede, desi stiu ca nu voi putea alerga niciodata suficient de repede. Dar parca si alegerea unei directii e trista, pentru ca raman atatea variante neexplorate. Dar mergand fara directie, nu vei ajunge niciodata mai departe, decat unul cu directie clara. Oare?!

Si cine este oare mai fericit? Un om cu directie, sau unul fara? Poate un om cu rezultate? Rezultate comparate cu ce? Cu media, cu rezultatele lui de ieri, necomparate?

Ma opresc aici. Dupa ce am serpuit printre idei. Sper doar, ca am cartografiat putin din ele.

Bitcoin, e-gold si anonimitatea

Acum vreo 5 sau 6 ani am fost foarte incantat cand am putut incasa prima data niste bani pentru munca prestata. Banii castigati de la rude, chiar daca sunt munciti, nu se pun. Rudele sunt subiective.

Eram fascinat de internet, era formidabil. Si cand am inteles cum functiona, mi-am zis ca vreau si fac parte din aceasta lume nou creata. In plus, se castigau si bani.

Minor, pe cat de fascinat de internet, pe atat de speriat de acte, incercam sa gasesc o cale prin care sa incasez banii cu minim de birocratie. Imi doream de asemenea ca, cel care imi plateste, doar sa-mi poate banui varsta. Cautam anonimitate.

Prima plata, pentru niste banere, am primit-o cash, la Unirii. A fost un imbold puternic. Dar nu eram chiar anonim.

Am dat peste e-gold. Era ceea ce imi doream. Anonim si fara hartii. Vroiai bani tangibili, apelai la un exchanger. Era perfect. Pentru mine; si multi alti utilizatori. Din pacate printre ei se numarau si infractori, teroristi,etc. Si a fost inchis, de catre autoritatile federale din Statele Unite.

L-am folosit relativ putin. Dar era un excelent instrument de plata. De a carui soarta ma mai interesez uneori.

Zilele acestea am dat peste Bitcoin. Un alt instrument de plata, insa de data aceasta fara structura pe verticala, ci o dezvoltare orizontala.

Povestea este deosebit de interesanta. Un anonim, Satoshi Nakamoto, care a creat un sistem in care se pot face plati anonime. Fara a avea un nod central.

Bineinteles nu este un sistem perfect. Bineinteles, anonimitatea a atras din nou tranzactii dubioase, nume ca Silk Road, Tor, etc.

Insa e fara indoiala deosebit de interesant, felul cum mimeaza procese naturale care au avut, si au loc in timpul exploatarii aurului,  "minerit-ul". Confirmarea platilor este inlantuita publica, ceea ce impiedica fraudarea. Cresterea masei monetare. Just briliant.



Fisa tehnica a Bitcoin, o gasiti aici.

Marius Ghenea si Arena Leilor

Nu stiu cum se intampla, dar parca numai de el dau. Un fel de forta misterioasa a Universului comploteaza  la transformarea unei persoane simple intr-un antreprenor. Si eu sunt alesul.
Sau nu.

In ordine cronologica.
Am castigat unul din concursurile organizate de Haotik. Premiul oferit, cartea  "Antreprenoriat", autor Marius Ghenea. Am participat pentru ca vroiam un stick usb. Relativitatea situatiei, desi am pierdut stick-ul, am fost mai multumit. Oricum, intre timp, imi achizitionasem unul, si chiar simteam nevoia unei lecturi interesante.

 Mi-a placut in mod deosebit, discutia cu ceilalti despre ideilor personale de afaceri.
Eram prins intr-o dilema. Daca nu vorbesti despre ideea ta, o sa iti ia foarte mult sa inveti tot ce ai nevoie. Si intre timp, cineva ti-o ia inainte. Dar daca vorbesti desprea ea, nu cumva risti sa iti fie furata? Marius Ghenea isi sustine destul de bine punctul de vedere, in carte. Recomand.

Am mai gasit interesante, explicatiile despre exit, sfarsitul businessului, ciclurile de business, fonduri de investitii. Destul de multe lucruri despre care nu stiam. As zice ca seamana cu un decalog explicat, pentru afaceri.


Sambata, 12 mai, am fost la Congresul Studentilor din Romania. Mi-am amintit(vazut pe facebook) cu vreo 2 ore inainte. Si am decis sa merg. Din curiozitate si dorinta de a ma familiariza cu evenimentele formale. Tema era buna: Angajabilitatea Tinerilor.

Din lista invitatilor faceau parte:
Sorin Oprescu a tinut un discurs in nota specifica, nu simt ca ar fi venit cu un plus de valoare. Mi-a lasat impresia ca a venit sa bifeza cateva voturi, intr-o maniera cumva eleganta.
Sulfina Barbu, daca s-a pastrat ordinea, nu a fost.
Sorin Mîndruţescu, manager Oracle, de asemenea lipsa.

A urmat Marius Ghenea. Pare-mi-se singurul fara agenda ascunsa din cei pe care i-am ascultat, la acest Congres.
A reluat o parte din ideile din carte, putin adaptate contextului. Spin-off-ul din universitati a fost o notiune noua pentru mine, pe care dânsul a amintit-o.

Dupa care a urmat Radu Tudorache. Un discurs plin de metafore, floare de lotus, mâl, energie. O cuvantare care ne-a tinut departe de meandrele concretului. La sfarsit a tinut sa aminteasca de un domn Nicuşor. Am cautat, Nicuşor Dan. O candidatura interesanta. Domnul Oprescu, ce-i drept, n-a parut la fel de incantat, de sfarsitul discursului.

Am plecat in timpul discursului rectorului de la ASE, Pavel Năstase. Dupa ce am consumat timpul alocat evenimentului.


Articolul l-am scris dupa ce am dat peste inregistrari ale Arenei Leilor.  Vizionare placuta?!