duminică, 21 octombrie 2012

De ce sunt biciclistii idioti?

3100 rot/min. Ii dai a III-a. Muzica curge frumos din difuzoare. E frumos. Auzi estompat sunetul orasului, exact atat cat trebuie. Iti aduci aminte momentele frumoase petrecute in acest oras.

FRÂÂÂÂÂNĂĂĂĂĂĂĂĂĂ!

Un tip imbracat in culorile unui papagal bine transpirat cu hainele lipite de corp, ti-a taiat calea. Are pe cap o casca, care il face sa se poarte ciudat. Crede ca are prioritate oriunde, si nu e nevoie sa se uite macar  inapoi. Pare ca te injura, oricum iti face mai mult morala decat o bunicuta cu probleme la mansarda ce nu si-a luat medicamentele.

Te-intrebi: Oare e idiot?
Nu-i nimic iti spui, nu e cazul sa ma enervez. O sa merg in parc.



Cativa adolescenti incing o miuta ad-hoc cu o sticla de plastic. Sunt cam galagiosi, dar nu fac nici un  rau. Poate vor incepe sa faca miscare de acum incolo.
Un biciclist se apropie rapid. Se previn intre ei. Dar sticla ajunge in calea biciclistului care croseta printre ei, grabindu-se catre nicaieri.

Prima propozitie:"Va sparg mingea".

Pista de biciclete e departe, iar raspunsul lui e halucinat.
 "Oare e idiot?"


Iar genul asta de comportament, de tip sunt biciclist deci am dreptate, se tot repeta.

Deranjant prin atitudinea fata de de ceilalti, acest tip de biciclist nu are o marca preferata de biciclete, sau o anumita vestimentatie. Ci doar o lipsa de intelegere, de respect pentru ceilalti. Se considera un mic duce, un reprezentant al speciei verzi. Un ecologist. Ceea ce ii confera drepturi. Multe.

In goana sa, in loc sa ciupeasca putin frana, prefera sa urle la pieton sa se dea la o parte mai repede.
Cand umbla prin parcuri, este asemenea unui vultur ce se deplaseaza silentios, feroce, gata sa atace orice greseala considerata impardonabila in grupul de biciclisti care se cred pro.


Nu stiu exact mecanismul aparitiei unui astfel de biciclist, insa intotdeauna mi s-au parut amuzante infumurarea cu care te intampina. De obicei, un novice, ce a cheltuit multi bani pe niste scule care nu le foloseste nici macar la jumatate din potential. Si care in loc sa se bucure de placerea de a pedala, e stresat de urmatorul upgrade important al bicicletei.





Si eu sunt biciclist la randul meu. Care a facut destule prostii in sa. Insa care stie ca, o mana ridicata si un cap plecat, pot sa faca claxoanele sa se opreasca. Priveste cu ingaduinta greselile pietonilor, si incearca sa anticipeze. Un biciclist, care stie ca, din cand in cand, chiar si dupa atata timp, se mai regaseste macar un pic in  categoria mai sus amintita.


Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu