Robotei

Nu pot sa nu observ cum oamenii luati ca masa, pot fi redusi la niste mici robotei. Individual, parca isi depasesc conditia. Cel putin asa pare, pentru ca e probabil e doar o iluzie, alimentata de dorinta, de a nu ne auto-intitula robotei.

Trec printr-o lipsa de motivatie, pentru orice. Constrangerile de orice fel, ma fac sa ma retrag mai mult, in loc sa le infrunt. Am o atitudine nepotrivita pentru jungla de afara. Pentru ca in final, tot o jungla este. Civilizata, manierata, spalata, insa esenta e aceeasi, jungla. Nu jungla ma deranjeaza, jungla e misto. Nu cred ca exista om, care nu se bucura pentru foloase obtinute usor, pentru scurtaturi, pentru beneficiile unei pozitii dominante. Doar ca momentan, nu ma bucur, de acele foloase, deci simt o oarecare tristete.

Mediul puternic concurential a dus la obtinerea unor animale si specii superioare. Proces in care, neadaptatii au pierdut. De multe ori, tot.


Dilema mea, sunt oare altfel? Pentru ca incerc sa-mi fac o imagine mai ampla asupra sistemului. Caut cumva recunostinta din partea oamenilor? Apreciere? Beneficii? Ce vreau de fapt? Ce imi lipseste? Am ceva in plus? Pentru ca multi din jurul meu, au tinte clare, obiective bine definite, destinatii catre care merg apasat. Nu cumva, vorba ecleziastului: "Totul este desertaciune."

Am scris cateva randuri, si deja o vaga bucurie imi umple sufletul. Imi aduce aminte de bucuria lucrului facut. Mereu simt acea bucurie. Umbrita insa mai tarziu de constientizarea marimii minuscule a acestuia. Un zoom out rapid, si intregul cartier nu reprezinta decat un punct pe panza Europei. In Univers?! ......



Uneori imi amintesc cum priveam catre studenti. Cu cata admiratie. Ma uit acum la mine. Si un dezgust ma cuprinde. De ipocrizia tuturor. Inclusiv a mea.

Setea mea de cunoastere exista. Dar nedirectionata, facila, si universala. O naluca. In a carei prada cad constant. Simt ca nu alerg suficient de repede, desi stiu ca nu voi putea alerga niciodata suficient de repede. Dar parca si alegerea unei directii e trista, pentru ca raman atatea variante neexplorate. Dar mergand fara directie, nu vei ajunge niciodata mai departe, decat unul cu directie clara. Oare?!

Si cine este oare mai fericit? Un om cu directie, sau unul fara? Poate un om cu rezultate? Rezultate comparate cu ce? Cu media, cu rezultatele lui de ieri, necomparate?

Ma opresc aici. Dupa ce am serpuit printre idei. Sper doar, ca am cartografiat putin din ele.

Bitcoin, e-gold si anonimitatea

Acum vreo 5 sau 6 ani am fost foarte incantat cand am putut incasa prima data niste bani pentru munca prestata. Banii castigati de la rude, chiar daca sunt munciti, nu se pun. Rudele sunt subiective.

Eram fascinat de internet, era formidabil. Si cand am inteles cum functiona, mi-am zis ca vreau si fac parte din aceasta lume nou creata. In plus, se castigau si bani.

Minor, pe cat de fascinat de internet, pe atat de speriat de acte, incercam sa gasesc o cale prin care sa incasez banii cu minim de birocratie. Imi doream de asemenea ca, cel care imi plateste, doar sa-mi poate banui varsta. Cautam anonimitate.

Prima plata, pentru niste banere, am primit-o cash, la Unirii. A fost un imbold puternic. Dar nu eram chiar anonim.

Am dat peste e-gold. Era ceea ce imi doream. Anonim si fara hartii. Vroiai bani tangibili, apelai la un exchanger. Era perfect. Pentru mine; si multi alti utilizatori. Din pacate printre ei se numarau si infractori, teroristi,etc. Si a fost inchis, de catre autoritatile federale din Statele Unite.

L-am folosit relativ putin. Dar era un excelent instrument de plata. De a carui soarta ma mai interesez uneori.

Zilele acestea am dat peste Bitcoin. Un alt instrument de plata, insa de data aceasta fara structura pe verticala, ci o dezvoltare orizontala.

Povestea este deosebit de interesanta. Un anonim, Satoshi Nakamoto, care a creat un sistem in care se pot face plati anonime. Fara a avea un nod central.

Bineinteles nu este un sistem perfect. Bineinteles, anonimitatea a atras din nou tranzactii dubioase, nume ca Silk Road, Tor, etc.

Insa e fara indoiala deosebit de interesant, felul cum mimeaza procese naturale care au avut, si au loc in timpul exploatarii aurului,  "minerit-ul". Confirmarea platilor este inlantuita publica, ceea ce impiedica fraudarea. Cresterea masei monetare. Just briliant.



Fisa tehnica a Bitcoin, o gasiti aici.

Marius Ghenea si Arena Leilor

Nu stiu cum se intampla, dar parca numai de el dau. Un fel de forta misterioasa a Universului comploteaza  la transformarea unei persoane simple intr-un antreprenor. Si eu sunt alesul.
Sau nu.

In ordine cronologica.
Am castigat unul din concursurile organizate de Haotik. Premiul oferit, cartea  "Antreprenoriat", autor Marius Ghenea. Am participat pentru ca vroiam un stick usb. Relativitatea situatiei, desi am pierdut stick-ul, am fost mai multumit. Oricum, intre timp, imi achizitionasem unul, si chiar simteam nevoia unei lecturi interesante.

 Mi-a placut in mod deosebit, discutia cu ceilalti despre ideilor personale de afaceri.
Eram prins intr-o dilema. Daca nu vorbesti despre ideea ta, o sa iti ia foarte mult sa inveti tot ce ai nevoie. Si intre timp, cineva ti-o ia inainte. Dar daca vorbesti desprea ea, nu cumva risti sa iti fie furata? Marius Ghenea isi sustine destul de bine punctul de vedere, in carte. Recomand.

Am mai gasit interesante, explicatiile despre exit, sfarsitul businessului, ciclurile de business, fonduri de investitii. Destul de multe lucruri despre care nu stiam. As zice ca seamana cu un decalog explicat, pentru afaceri.


Sambata, 12 mai, am fost la Congresul Studentilor din Romania. Mi-am amintit(vazut pe facebook) cu vreo 2 ore inainte. Si am decis sa merg. Din curiozitate si dorinta de a ma familiariza cu evenimentele formale. Tema era buna: Angajabilitatea Tinerilor.

Din lista invitatilor faceau parte:
Sorin Oprescu a tinut un discurs in nota specifica, nu simt ca ar fi venit cu un plus de valoare. Mi-a lasat impresia ca a venit sa bifeza cateva voturi, intr-o maniera cumva eleganta.
Sulfina Barbu, daca s-a pastrat ordinea, nu a fost.
Sorin Mîndruţescu, manager Oracle, de asemenea lipsa.

A urmat Marius Ghenea. Pare-mi-se singurul fara agenda ascunsa din cei pe care i-am ascultat, la acest Congres.
A reluat o parte din ideile din carte, putin adaptate contextului. Spin-off-ul din universitati a fost o notiune noua pentru mine, pe care dânsul a amintit-o.

Dupa care a urmat Radu Tudorache. Un discurs plin de metafore, floare de lotus, mâl, energie. O cuvantare care ne-a tinut departe de meandrele concretului. La sfarsit a tinut sa aminteasca de un domn Nicuşor. Am cautat, Nicuşor Dan. O candidatura interesanta. Domnul Oprescu, ce-i drept, n-a parut la fel de incantat, de sfarsitul discursului.

Am plecat in timpul discursului rectorului de la ASE, Pavel Năstase. Dupa ce am consumat timpul alocat evenimentului.


Articolul l-am scris dupa ce am dat peste inregistrari ale Arenei Leilor.  Vizionare placuta?!