marți, 18 decembrie 2012

Maramures

Cu ocazia concursului organizat de Haotik: Aventura la munte.

Mi-am adus aminte de Maramures, mai exact de o anumita intamplare din Maramures.

Mai jos, asa cum apare in comentariul prezent pe site.



Nu sunt un cunoscator al muntelui, de aici si putinele peripetii. Si mai putine care merita amintite.
Septembrie. Prognoza meteo favorabila. In Bucuresti, inca era cald. Ma hotarasc sa ma plimb cu Mocanita. Tocma’ unde se pune harta in cui, in Maramures.
Plec de acasa dupa amiaza, hotarat ca a doua zi dimineata sa ma plimb cu vechiul tren forestier, pe Valea Vaserului.
Cu ce ma duc acolo? Tot cu trenul.
Nu-i nimic, caci imi place drumul de fier.
Masinaria grea se dezmorteste si ne indepartam domol de gara. Tropotita fratilor Petreus imi rasuna in urechi.
13 ore am motait in tren. La 5 dimineata am ajuns la Viseul de Jos. Gara Mocanitei era in Viseul de Sus.
Le despart cca 8 km. Daca merg pe jos, am nevoie de 2 ore. Microbuzul asteapta in spatele garii. Sunt suprins. Primul impuls sa merg si eu. Ma razgandesc, Mocanita pleaca abia la ora 9. Ce o sa fac pana atunci? Asa ca raman la planul initial.
-
-
-
-
Pustiu.
Ceata. Multa ceata.
Luna contureaza subtil silueta muntilor, ce strajuiesc valea.
Pana sa ies din sat, treceau din cand in cand, automobile pe drumul national. Acum parca ezitau toate.
Atunci, ma gandesc pentru prima data, ca n-am facut bine. Poate aveau un motiv pentru care au luat toti cei din tren, microbuzul.
Mi-aduc aminte de lectiile de geografie.Fauna Romaniei. Printre altele: Lupul. Nu stiu in ce numar, n-am vazut niciodata unul; dar toata lumea stie ca el ataca mioarele.
Nu cumva traiesc pe aici, pe undeva?! Oare de ce nu m-am gandit la asta mai devreme ….?
Inaintez hotarat prin ceata, insa o furtuna de ganduri, se plimba nestingherita prin capul meu. Ajung sa ma consolasez cu gandul ca nu bate vantul. Si mirosul meu, nu este purtat prea departe.
Curand a rasarit insa soarele, iar ceata s-a ridicat. Locuri, lipsite de aura mistica, pe care mi-o imaginasem, se infatisau acum in fata ochilor.
Reintrasem in realitate. Ajung in Gara Mocanitei. Imi iau biletul, si o placinta aburinda. Ma asez linistit pe bancuta, asteptand o alta fiara. Suieratoare si lenta.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu