Robotei

Nu pot sa nu observ cum oamenii luati ca masa, pot fi redusi la niste mici robotei. Individual, parca isi depasesc conditia. Cel putin asa pare, pentru ca e probabil e doar o iluzie, alimentata de dorinta, de a nu ne auto-intitula robotei.

Trec printr-o lipsa de motivatie, pentru orice. Constrangerile de orice fel, ma fac sa ma retrag mai mult, in loc sa le infrunt. Am o atitudine nepotrivita pentru jungla de afara. Pentru ca in final, tot o jungla este. Civilizata, manierata, spalata, insa esenta e aceeasi, jungla. Nu jungla ma deranjeaza, jungla e misto. Nu cred ca exista om, care nu se bucura pentru foloase obtinute usor, pentru scurtaturi, pentru beneficiile unei pozitii dominante. Doar ca momentan, nu ma bucur, de acele foloase, deci simt o oarecare tristete.

Mediul puternic concurential a dus la obtinerea unor animale si specii superioare. Proces in care, neadaptatii au pierdut. De multe ori, tot.


Dilema mea, sunt oare altfel? Pentru ca incerc sa-mi fac o imagine mai ampla asupra sistemului. Caut cumva recunostinta din partea oamenilor? Apreciere? Beneficii? Ce vreau de fapt? Ce imi lipseste? Am ceva in plus? Pentru ca multi din jurul meu, au tinte clare, obiective bine definite, destinatii catre care merg apasat. Nu cumva, vorba ecleziastului: "Totul este desertaciune."

Am scris cateva randuri, si deja o vaga bucurie imi umple sufletul. Imi aduce aminte de bucuria lucrului facut. Mereu simt acea bucurie. Umbrita insa mai tarziu de constientizarea marimii minuscule a acestuia. Un zoom out rapid, si intregul cartier nu reprezinta decat un punct pe panza Europei. In Univers?! ......



Uneori imi amintesc cum priveam catre studenti. Cu cata admiratie. Ma uit acum la mine. Si un dezgust ma cuprinde. De ipocrizia tuturor. Inclusiv a mea.

Setea mea de cunoastere exista. Dar nedirectionata, facila, si universala. O naluca. In a carei prada cad constant. Simt ca nu alerg suficient de repede, desi stiu ca nu voi putea alerga niciodata suficient de repede. Dar parca si alegerea unei directii e trista, pentru ca raman atatea variante neexplorate. Dar mergand fara directie, nu vei ajunge niciodata mai departe, decat unul cu directie clara. Oare?!

Si cine este oare mai fericit? Un om cu directie, sau unul fara? Poate un om cu rezultate? Rezultate comparate cu ce? Cu media, cu rezultatele lui de ieri, necomparate?

Ma opresc aici. Dupa ce am serpuit printre idei. Sper doar, ca am cartografiat putin din ele.