Periscop

Avem servicii de taxi care ne vin si ne duc la adresa. Avem servicii de delivery, care ne duc si ne aduc ce vrem. Avem servicii care ne repara sau monteaza lucruri. Avem servicii care ne aduc cumparaturile acasa. Avem acum si lucrul de acasa. Avem un virus care ne sperie sa nu iesim afara. Cat mai dureaza pana cand vom privi lumea prin internet ca printr-un periscop.

Test al vietii. Regretul.

Sunt momente in viata care trec neobservate. Si sunt lucruri care ne raman mereu in minte. 

Mergi pe o strada oarecare. E acela un moment memorabil? Nu.

Dar cand mergi prima data pe strazile unui oras in care iti doreai sa ajungi de mult timp cu siguranta iti vei aminti. Iti vei aminti, ora, anotimpul, cu ce erai imbracat, cu cine erai, cum ai ajuns acolo, daca era cald sau frig, cum mirosea, cum erau oamenii veseli sau tristi. Tot felul de detalii. 

La fel cum pentru parintii tai, ramane o amintire primul moment cand ai mers prima data. Unde te aflai, cu ce erai imbracat. 

Dar vezi tu, ne obisnuim sa mergem. Si uitam ca la un moment dat asta a fost o mare bucurie. Ne trezim tarziu cand din batranete sau accident, nu mai putem. 

Sunt multe aspecte ale vietii cu care ne obisnuim si care avem impresia ca vor fi tot timpul cu noi. Parintii nostri sunt exemplul cel mai simplu. Credem cumva ca vor fi cu noi pentru totdeauna. Multi se trezesc foarte tarziu la o realitate mai trista. 

E bine sa faci lucrurile sa se intample si sa nu lasi regretele sa vina mai tarziu. Sa iti arati recunostinta cu o simpla felicitare cadou pentru mama e simplu si va ramane mult timp alaturi de ea. 

Chiar daca nu ai timp sa o suni in fiecare zi. Chiar daca va vedeti rar pentru ca a trebuit sa te muti intr-un oras mare pentru a-ti face un viitor, acest lucru simbolic ajuta si ii indulceste un pic viata de zi cu zi. 

Regrete vom avea toti, sa incercam sa fie putine.

Prima zi

Ziua 1. ora 22:43.

Ma apuc de treaba. Voi lucra 45 de minute. Pentru proiectul la cladiri.

Pentru a nu ma fura, voi folosi "Kitchen timer" pentru android.

De ce e Groupon tzeapa?

Imi place orice are motor, scoate zgomot, si se misca.

Cand am vazut oferta de pe groupon, pocketbike la Karting Grand Arena, mi-am zis ca trebuie sa o incerc. Am luat pentru doua persoane.

Ce a iesit?

Maramures

Cu ocazia concursului organizat de Haotik: Aventura la munte.

Mi-am adus aminte de Maramures, mai exact de o anumita intamplare din Maramures.

Mai jos, asa cum apare in comentariul prezent pe site.

De ce sunt biciclistii idioti?

3100 rot/min. Ii dai a III-a. Muzica curge frumos din difuzoare. E frumos. Auzi estompat sunetul orasului, exact atat cat trebuie. Iti aduci aminte momentele frumoase petrecute in acest oras.

FRÂÂÂÂÂNĂĂĂĂĂĂĂĂĂ!

Un tip imbracat in culorile unui papagal bine transpirat cu hainele lipite de corp, ti-a taiat calea. Are pe cap o casca, care il face sa se poarte ciudat. Crede ca are prioritate oriunde, si nu e nevoie sa se uite macar  inapoi. Pare ca te injura, oricum iti face mai mult morala decat o bunicuta cu probleme la mansarda ce nu si-a luat medicamentele.

Te-intrebi: Oare e idiot?
Nu-i nimic iti spui, nu e cazul sa ma enervez. O sa merg in parc.



Cativa adolescenti incing o miuta ad-hoc cu o sticla de plastic. Sunt cam galagiosi, dar nu fac nici un  rau. Poate vor incepe sa faca miscare de acum incolo.
Un biciclist se apropie rapid. Se previn intre ei. Dar sticla ajunge in calea biciclistului care croseta printre ei, grabindu-se catre nicaieri.

Prima propozitie:"Va sparg mingea".

Pista de biciclete e departe, iar raspunsul lui e halucinat.
 "Oare e idiot?"


Iar genul asta de comportament, de tip sunt biciclist deci am dreptate, se tot repeta.

Deranjant prin atitudinea fata de de ceilalti, acest tip de biciclist nu are o marca preferata de biciclete, sau o anumita vestimentatie. Ci doar o lipsa de intelegere, de respect pentru ceilalti. Se considera un mic duce, un reprezentant al speciei verzi. Un ecologist. Ceea ce ii confera drepturi. Multe.

In goana sa, in loc sa ciupeasca putin frana, prefera sa urle la pieton sa se dea la o parte mai repede.
Cand umbla prin parcuri, este asemenea unui vultur ce se deplaseaza silentios, feroce, gata sa atace orice greseala considerata impardonabila in grupul de biciclisti care se cred pro.


Nu stiu exact mecanismul aparitiei unui astfel de biciclist, insa intotdeauna mi s-au parut amuzante infumurarea cu care te intampina. De obicei, un novice, ce a cheltuit multi bani pe niste scule care nu le foloseste nici macar la jumatate din potential. Si care in loc sa se bucure de placerea de a pedala, e stresat de urmatorul upgrade important al bicicletei.





Si eu sunt biciclist la randul meu. Care a facut destule prostii in sa. Insa care stie ca, o mana ridicata si un cap plecat, pot sa faca claxoanele sa se opreasca. Priveste cu ingaduinta greselile pietonilor, si incearca sa anticipeze. Un biciclist, care stie ca, din cand in cand, chiar si dupa atata timp, se mai regaseste macar un pic in  categoria mai sus amintita.

Robotei

Nu pot sa nu observ cum oamenii luati ca masa, pot fi redusi la niste mici robotei. Individual, parca isi depasesc conditia. Cel putin asa pare, pentru ca e probabil e doar o iluzie, alimentata de dorinta, de a nu ne auto-intitula robotei.

Trec printr-o lipsa de motivatie, pentru orice. Constrangerile de orice fel, ma fac sa ma retrag mai mult, in loc sa le infrunt. Am o atitudine nepotrivita pentru jungla de afara. Pentru ca in final, tot o jungla este. Civilizata, manierata, spalata, insa esenta e aceeasi, jungla. Nu jungla ma deranjeaza, jungla e misto. Nu cred ca exista om, care nu se bucura pentru foloase obtinute usor, pentru scurtaturi, pentru beneficiile unei pozitii dominante. Doar ca momentan, nu ma bucur, de acele foloase, deci simt o oarecare tristete.

Mediul puternic concurential a dus la obtinerea unor animale si specii superioare. Proces in care, neadaptatii au pierdut. De multe ori, tot.


Dilema mea, sunt oare altfel? Pentru ca incerc sa-mi fac o imagine mai ampla asupra sistemului. Caut cumva recunostinta din partea oamenilor? Apreciere? Beneficii? Ce vreau de fapt? Ce imi lipseste? Am ceva in plus? Pentru ca multi din jurul meu, au tinte clare, obiective bine definite, destinatii catre care merg apasat. Nu cumva, vorba ecleziastului: "Totul este desertaciune."

Am scris cateva randuri, si deja o vaga bucurie imi umple sufletul. Imi aduce aminte de bucuria lucrului facut. Mereu simt acea bucurie. Umbrita insa mai tarziu de constientizarea marimii minuscule a acestuia. Un zoom out rapid, si intregul cartier nu reprezinta decat un punct pe panza Europei. In Univers?! ......



Uneori imi amintesc cum priveam catre studenti. Cu cata admiratie. Ma uit acum la mine. Si un dezgust ma cuprinde. De ipocrizia tuturor. Inclusiv a mea.

Setea mea de cunoastere exista. Dar nedirectionata, facila, si universala. O naluca. In a carei prada cad constant. Simt ca nu alerg suficient de repede, desi stiu ca nu voi putea alerga niciodata suficient de repede. Dar parca si alegerea unei directii e trista, pentru ca raman atatea variante neexplorate. Dar mergand fara directie, nu vei ajunge niciodata mai departe, decat unul cu directie clara. Oare?!

Si cine este oare mai fericit? Un om cu directie, sau unul fara? Poate un om cu rezultate? Rezultate comparate cu ce? Cu media, cu rezultatele lui de ieri, necomparate?

Ma opresc aici. Dupa ce am serpuit printre idei. Sper doar, ca am cartografiat putin din ele.